Atacurile de panică reprezintă în ziua de astăzi o raţiune frecventă pentru a apela la psihoterapie. În general, persoanele care suferă de atacuri de panică se tem că nu vor mai reveni niciodată la starea iniţială, ele se confruntă cu două temeri pe care le simt ca fiind foarte reale, şi anume: teama de moarte sau teama de a înnebuni. Este greu de imaginat, pentru cineva care nu a avut asemenea stări, ce sentimente le încearcă pe aceste persoane în momentul în care atacul de panică se declanşează, a te confrunta cu iminenţa propriei morţi sau cu pierderea raţiunii este o experienţă care poate schimba total perspectiva asupra vieţii. Iar aceste sentimente persistă chiar şi după încheierea atacului de panică, persoana trăieşte în permanenţă cu spaimă, neştiind când se va declanşa următorul atac de panică, atac care în ochii ei poate însemna finalul vieţii sau nebunie. În consecinţă, persoanele încep să evite toate situaţiile în care au suferit un atac de panică, sfera vieţii lor se restrânge astfel încetul cu încetul: evită să mai iasă din casă, evită să se întâlnească cu anumite persoane, evită să mai urmărească anumite emisiuni la televizor sau să citească anumite cărţi. Astfel, cu timpul, stima de sine începe să scadă, iar sentimentele de incompetenţă, de lipsă de control asupra propriului destin, de neputinţă încep să crească, să se amplifice, dând naştere unor stări de confuzie şi de tristeţe profundă. În ciuda acestor temeri extrem de autentice pentru persoanele în cauză, este important de menţionat că atacurile de panică nu reprezintă o ameninţare pentru sănătate.
Atacul de panică în contextul tulburărilor anxioase
Orice tulburare anxioasă, precum şi anumite tulburări afective, tulburări în legătură cu o substanţă sau afecţiune medicale, pot fi însoţite de atacuri de panică. Tulburările anxioase sunt cele cu frecvenţa de apariţie cea mai mare la populaţia generală, procentul fiind de 16-20%. Aceste tulburări sunt: panica, tulburarea obsesivo-compulsivă, anxietatea socială, anxietatea socială generalizată, fobia specifică şi stresul posttraumatic.
Simptome ale atacului de panică
(1) palpitaţii, bătăi puternice ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac;
(2) transpiraţii;
(3) tremor sau trepidaţie;
(4) senzaţii de scurtare a respiraţiei sau de strangulare;
(5) senzaţie de sufocare;
(6) durere sau disconfort precordial;
(7) greaţă sau detresă abdominală;
(8) senzaţie de ameţeală, dezechilibru, vertij sau leşin;
(9)derealizare (sentimentul de irealitate) sau depersonalizare (detaşare de
sine insuşi);
(10) frica de pierdere a controlului sau de a nu innebuni;
(11) frica de moarte;
(12) parestezii (senzaţii de amorţeală sau de furnicături);
(13) frisoane sau valuri de căldură
Tipuri de atacuri de panică
Există trei tipuri de atacuri de panică: inopinate, circumscrise situaţional şi predispuse situaţional.
1. Atacurile de panică inopinate: survin “din senin”, spontan, persoana nu poate asocia apariţia lor cu vreun declanşator extern (ex: o situaţie neplăcută) sau intern (ex: gânduri îngrijorătoare)
2. Atacurile de panică circumscrise situaţional: sunt cele care apar în urma expunerii la un declanşator situaţional (ex: vorbitul în public), astfel persoana poate anticipa acest tip de atac de panică şi poate acţiona în direcţia evitării situaţiei declanşatoare
3. Atacurile de panică predispuse situaţional: diferă de cele circumscrise situaţional prin aceea că ele pot apărea sau nu într-o anumită situaţie (de exemplu condusul maşinii – uneori când persoana se urcă la volan are un atac de panică, alte dăţi poate conduce fără probleme, iar uneori atacul de panică poate surveni la o vreme după ce persoana a condus maşina)
Faptul că atacurile de panică sunt departajate în trei tipuri distincte, nu înseamnă că este frecvent ca o persoană să sufere doar atacuri de un tip sau de altul, în general persoanele cu atacuri de panică manifestă toate aceste trei tipuri specifice. Deşi atacurile inopinate pot persista, cu timpul ele tind să devină circumscrise situaţional sau predispuse situaţional.
Cauzele atacului de panică
Deşi nu s-au putut stabili cu certitudine cauzele exacte ale atacului de panică, se ştie cu siguranţă că predispoziţia pentru atacuri de panică poate fi genetică. Există de asemenea dovezi ştiinţifice care atestă că atacurile de panică pot surveni ca reacţie în cazul unor evenimente traumatizante, evenimente de care de multe ori persoana nu este conştientă. Astfel, chiar şi persoane fără istoric de atacuri de panică în familie, pot manifesta atacuri de panică determinate de contextul propriei lor vieţi. La fel cum persoane care au rude de gradul I ce au suferit de atacuri de panică, pot să nu se întâlnească cu un astfel de episod deoarece situaţiile de viaţă cu care se confruntă nu sunt suficient de stresante pentru a acţiona ca declanşatori.
Diagnostic şi intervenţie
Diagnosticul în cazul atacurilor de panică se poate pune doar de către un psihiatru. Aşadar, persoana ajunsă în psihoterapie poate fi trimisă mai întâi la un psihiatru, urmând ca apoi să fie continuată intervenţia terapeutică. Tratamentul poate fi ori medicamentos (prescris de psihiatru), fie psihologic (prin psihoterapie), ori mixt: medicaţie însoţită de psihoterapie.
Lucruri ce pot fi făcute acasă
Pe lângă tratamentul de specialitate, persoanele diagnosticate cu panică pot face o serie de acţiuni pe cont propriu pentru ameliorarea stării de nelinişte. Atenţie însă ca în spatele atacului de panică să nu se afle o afecţiune medicală (de exemplu cardiacă). Este indicat ca substanţele precum cafeina, alcoolul şi drogurile să fie evitate, deoarece acestea pot înrăutăţi situaţia. Efortul fizic, şi mai precis exerciţiile de aerobic sunt recomandate pentru consumarea energiei, iar pentru relaxare sunt indicate exerciţiile de respiraţie.
Concluzii
Atacurile de panică sunt o condiţie care necesită intervenţie de specialitate (psihiatrică şi/sau psihologică). Deşi în mod normal atacurile de panică nu prezintă o ameninţare pentru sănătate (cu excepţia persoanelor care suferă de diverse afecţiuni cardiace etc) stările de nelinişte, de disperare, teama de moarte şi de nebunie sunt foarte reale pentru persoanele care experimentează aceste atacuri, nevoia lor de siguranţă şi de control asupra propriei vieţi fiind nesatisfăcute şi ducând la o imagine de sine din ce în ce mai negativă, putându-se instala chiar depresia. Este important ca persoanele care suferă de atacuri de panică să conştientizeze că nu sunt singurele care trec prin asemenea stări, ca dovadă ca tulburările anxioase sunt atât de frecvente în rândul populaţiei, şi să ceară ajutor specializat.
Referinţe bibliografice
DMS IV (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders)
Michael Hollifield, Amanda Mackey, Jonathan Davidson, Integrating Therapies for Anxiety Disorders, Psychiatric Annals, May 2006. Vol. 36, Iss. 5, p. 329-338 (10 pp.)
http://www.emedicinehealth.com/panic_attacks/article_em.htm#Panic%20Attacks%20Overview
